În mintea turistului român, Bucovina este una încărcată de simboluri, însă acestea îi sunt expuse difuz și vândute defectuosAndrei Mandachi, unul dintre cei mai apreciați antreprenori din Suceava pentru calitatea serviciilor pe care le oferă clienților. Astăzi îi vom afla povestea și vom vorbi despre antreprenoriat, turism și ce anume stă în spatele succesului în HoReCa.

Andrei Mandachi

Andrei s-a născut într-o familie în care comerțul era la ordinea zilei. Bunicii lui au cochetat într-ale comerțului chiar și în perioada comunistă, iar după `90, atât ei, cât mai ales părinții săi au pornit diverse afaceri, de la prelucrarea lânei până la confecții sau turism. Astfel, pasiunea pentru antreprenoriat a venit în mod firesc, după cum era de așteptat.

Probabil dacă bunicii și părinții ar fi fost piloți de avion, ar fi fost șanse ca și eu să fiu „virusat” cu această pasiune. Au fost însă oameni care s-au ocupat de comerț, deci pasiunea mea s-a dezvoltat astfel, natural, din familie către această direcție, ne spune Andrei.

„Aceasta a fost prima mea tentativă de business, dar privind în urmă, pot spune că sunt foarte mândru de ea, pentru că îmi demonstrează că am avut de mic tupeu și inițiativă.”

A pornit încă de la vârsta de 14 ani, în anul 2000, când, mânat de dorința de a fi „patron”, a închiriat căminul cultural din satul bunicilor săi pentru suma de 50 lei pe seară. Acolo a organizat petreceri pe timp de vară, weekend de weekend.

Analizând retrospectiv, deși această discotecă era o combinație între pasiune, joacă și entuziasm, mecanismul organizării ei avea foarte multe aparențe de afacere, întrucât exista o întreagă procedură organizatorică, pe care, o făceam, în cea mai mare parte, eu, desigur. Eu eram cel care concepea afișele, eu le lipeam noaptea pe stâlpi împreună cu prietenii, eu aprovizionam cu sucuri și bere, pe care le comercializam fără casă de marcat, desigur, eu încasam banii pe bilete, care desigur, erau printate și multiplicate rudimentar, acasă.

„La un nivel mediu sau mediocru, poate fi făcut de multă lume. Avem multiple exemple elocvente de pensiuni, restaurante sau cafenele cu servicii de o calitate îndoielnică, însă nu cred că acest subiect îl abordăm.”

Andrei Mandachi este unul dintre antreprenorii apreciați și cunoscuți din Suceava. În 2016, el a decis să inaugureze o rețea de saloane de evenimente de înaltă clasă, întrucât a constatat că pieței locale îi lipsește calitatea, în ciuda numeroaselor afaceri deschise în HoReCa, dar cu servicii de calitate îndoielnică.

HoReCa bucovinean: seriozitate 100%, creativitate, viziune și servicii impecabile

Cei care accesează această zonă nu trebuie să țină cont de vreo regulă atipică, extraordinară, ci doar de regulile generale care guvernează orice business de succes. Sigur, este un segment care prezintă particularități, întrucât în spatele său trebuie să fie calitate, viziune și un marketing pe măsură. Însă Horeca este, în fond, un concept care se subordonează regulilor oricărui business de succes: seriozitate 100%, creativitate, viziune și servicii impecabile.

Încă de la început, Andrei și-a propus să fie în topul preferințelor clienților din Suceava. Bineînțeles, a fost un întreg și dificil demers, dar acum, rezultatele vorbesc: au ajuns numărul 1 în Suceava în ceea ce privește topul saloanelor de evenimente, potrivit feedback-ului clienților.

Nu oricine este pentru HoReCa, cum nu oricine este pentru agricultură, jurnalism, stomatologie sau teologie. Sunt domenii pe care nu le poți accesa fără să fii pregătit pentru ele și fără să fii pasionat de ele. Referitor strict la Horeca, în mod clar nu este pentru oricine. Și când spun „HoReCa”, mă refer la HoReCa de nivel înalt. La un nivel mediu sau mediocru poate fi făcut de multă lume. Avem multiple exemple elocvente de pensiuni, restaurante sau cafenele cu servicii de o calitate îndoielnică, însă nu cred că acest subiect îl abordăm.

Dacă am da timpul înapoi, sfatul lui Andrei pentru tânărul antreprenor ar fi acela de a nu face facă altceva decât ceea ce îi place. El a avut o perioadă în care a făcut ceea ce nu îi plăcea – avocatură, iar acea perioadă o consideră timp pierdut.

Dacă simte pasiune pentru mediul de business și dacă mai are și un suport material în spate, să se dedice business-ului. – Andrei Mandachi

Tendința turismului în Bucovina în 2018

Cel mai probabil, va urma trendul ascendent din anii precedenți, însă nu văd salturi spectaculoase atâta timp cât infrastructura este ridicolă. În lipsa infrastructurii, și aici mă refer cu precădere la o rețea decentă de șosele, progresele poate vor exista, dar cu certitudine nu vor surprinde. Din păcate o autostradă în Moldova, cel puțin momentan, pare de nivelul irealului.

Turismul este o industrie sensibilă, legată mult de percepţiile călătorului asupra unei destinaţii. Cum se comportă acum turistul român față de această regiune?

Percepția față de Bucovina a turistului român cred că este una bună spre foarte bună, însă cred totodată că ar fi putut fi mult mai favorabilă. E valabil în egală măsură și pentru turistul străin. În mintea turistului român, Bucovina este una încărcată de simboluri, însă acestea îi sunt expuse difuz și vândute defectuos. Orice zonă turistică respectabilă vinde, în opinia mea, simbolurile care o caracterizează. Unele țări nu au fost pricopsite cu simboluri, dar și le-au creat. De pildă, Dubaiul. Acolo, într-un deșert, cineva a avut viziunea de a clădi simboluri, care, promovate senzațional au declanșat un fel de isterie la scară mondială, iar vânzărie au fost pe măsură. La noi însă, dacă luăm de pildă cazul Bucovinei, deși ea însăși este un simbol, compus din mănăstiri, obiceiuri, relief, el este promovat și livrat superficial ca să nu spun ridicol. De altmiteri, aceasta este o problemă nu doar a Bucovinei, ci a întregii țări.

Este Bucovina o zonă atractivă din punct de vedere investițional? Sau mai degrabă vorbim despre o zonă „suprasaturată”?

Când mă gândesc la Bucovina și la atractivitatea ei, mă întreb inevitabil ce ar fi făcut Japonia, Austria sau Elveția cu această zonă dacă i-ar fi aparținut. Probabil aici ar fi fost un domeniu schiabil compus din sute de kilometri de pârtie, autostrada ar fi fost până la baza muntelui și până la poarta mănăstirii, iar pădurile ar fi stat la locul lor, nu sub asediul drujbei. Altfel ar fi stat lucrurile. Când mă gândesc că pentru investitorii străini, atracția principală a Bucovinei sunt pădurile sale, mă trec fiorii. Însă lipsa de reacție legislativă în ceea ce privește protejarea patrimoniului forestier, mă face să cred că de fapt din interior izvorăște vina, nu din direcția acelor străini care fructifică practic o oportunitate pusă pe tavă. 

Mulți specialiști spun că România „nu știe să vândă” și că avem probleme cu promovarea. E adevărat?

Sunt de-acord. Bineînțeles că nu știe să vândă. Este însă ceva normal pentru noi, atâta vreme cât în toate domeniile exportăm defectuos. În fond, turismul este tot un produs de export, în spatele căruia trebuie să existe simultan, calitate și marketing de înalt nivel. Din punctul meu de vedere, ambele lipsesc. Însă poate e o părere subiectivă. Cu toate acestea, cred cu tărie că dacă doar atât poate face o țară care dispune de mare, munte, deltă, peșteri, cascade, păduri, mănăstiri, sau ape termale, atunci avem motive reale de tristețe.

Autor

Pentru că antreprenoriatul este principalul vector al progresului unei comunități. Pasionată de noile invenții, soluții și de potențialul extraordinar al românilor.

36 Shares
Share36
Share
Tweet
+1